Mi-am propus sa incerc, pe cat posibil, sa postez ceva in fiecare zi. Problema este ca uneori ma simt atat de lipsita de inspiratie, incat consider ca nu are rost sa va plictisesc cu prostiile ce imi trec mie prin cap.
Astazi nu voi lua la rand un alt produs cosmetic din colectia mea caruia sa ii fac un review pentru ca pur si simplu nu ma simt in stare. Sunt atat de confuza, imi trec atatea lucruri prin minte, si totusi daca m-ar intreba cineva la ce ma gandesc nu i-as putea da un raspuns concret.
Ma simt mica, ma simt insignificanta intr-o lume in care toti cred ca au o importanta nemaipomenita. Ma intreb ce sunt eu, ce suntem noi de fapt? Uneori am impresia ca suntem niste vietati ciudate ce se lasa influentate unele de altele si carora identitatea proprie le lipseste cu desavarsire. Si totusi, pentru ce calcam prin viata, pentru ce ne zbatem sa supravietuim in amalgamul acesta de rautate si minciuna? Superficialitatea pare sa puna stapanire pe intregul univers, nu imi pot da seama cate valori mai exista cu adevarat, care sa nu fi fost atacate de putreziciune.
Toate persoanele care ma cunosc cred ca sunt mereu o fata cu zambetul pe buze, vesela, care nu poate sta prea mult timp suparata. Au si ei dreptatea lor. Asta las sa se vada. In relatiile cu ceilalti asa sunt: sociabila, cu zambetul pe buze, comunicativa, afectuoasa.... Insa relatia mea cu mine nu e una prea buna. Din acest motiv simt ca sunt ipocrita, simt ca mint pe cineva, intrebarea este: Pe cine??? Ii mint pe cei din jur, port o masca atunci cand zambesc? Nu pot spune asta, deoarece zambetul meu vine din inima, nu m-am fortat niciodata sa o fac. Ma mint pe mine cand sunt trista, incerc sa dramatizez? Nici asta nu as spune... Este foarte greu de realizat cine sunt eu cu adevarat. Mi-e frica de faptul ca viata poate trece pe langa mine fara ca eu sa imi regasesc adevaratul "eu".
Ce se intampla in momentul in care nu iti poti da seama ce vrei cu adevarat de la viata? Ce se intampla atunci cand nu poti alege intre doua lucruri bune sau rele deopotriva? Nu alegi niciunul sau le alegi pe amandoua, chiar daca asta iti poate aduce si mai multe intrebari fara raspuns, care sa iti macine noptile si gandurile? Cum e mai bine, sa ii calci in picioare pe cei din jur si sa iti urmaresti numai propriul interes, sau sa ii faci pe cei din jur sa creada ca sunt fericiti, iar tu sa te complaci intr-o situatie incerta? Poate pentru unii e mai buna prima varianta, dar eu nu pot fi asa. Nu suport gandul ca sunt persoane care sufera din cauza mea. Si simt ca orice as face nu pot impiedica acest lucru. Iar aceste cazuri se inmultesc, fara sa vreau, fiecare avand reactii diferite, eu fiind atat cauza cat si tinta acestor reactii. Nu stiu cum sa procedez in aceste situatii. Imi spun ca nu e vina mea, dar ma gandesc ca indirect, este. Simplul fapt ca exist imi induce senzatia de vinovatie.
Nu va speriati, nu cad in depresie, nu ma napadesc gandurile negre, acestea sunt doar gandurile mele permanente, ganduri ce se ascund in spatele veseliei de zi cu zi. Pentru altii par o romantica, mie imi place sa ma cred simbolista:)).
Nu stiu daca va citi cineva acest post, nu stiu daca se intelege ceva din el atunci cand e citit de la inceput pana la sfarsit, nu stiu daca are vreo noima pentru ceilalti, dar eu am vrut doar sa las cuvintele sa curga....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu